Când îmi cântai sonata lunii
Lacul tăcut se unduia
Cu lacrimi, nori umpleau genunea
Claviatura suspina.
Cerul se îmbrăca-n odăjdii
Smerit, șoptea "aleluia"...
Privind cum se-mplinea minunea
Un plop, timid se înclina.
Eram doar noi pe tâmpla lumii
Ea, dragoste ne dăruia
Și ne hrăneam cu pasiunea
Sonatei care ne unea.
Azi, nu-mi mai cânți sonata lunii
Iar lacul pare c-a secat
Ce trist pulsează tâmpla lumii
Ce triste toamne-n noi, se zbat.
Plâng nori cu lacrimi de răpciune
Claviatura s-a stricat
Prin crengi goale de plop, apune
Luna...doar cerul înstelat
Ca un îndrăgostit tomnatic,
Plutind în lumea lui ocultă,
Pe un adagio singuratic
Sonata lunii...o ascultă.
vezi mai multe poezii de: mirimirela
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc din suflet, Adina ! mă bucură atenția pe care o acorzi în general tuturor poeziilor, dar în mod special mă bucur pentru minunatul comentariu pe care mi l ai lăsat ! Și mă mai bucur pentru că, așa cum ne ai învățat că ești, o fină observatoare, ai sesizat cele două planuri pe care e construită poezia mea. Iar faptul că mă feliciți tu, mă trimite direct în al treilea cer !
Cu drag și emoție, te aștept de fiecare dată,
mirimirela (autor)
duminică, 25 octombrie 2015
M-a incantat poezia ta, Mirela. Am dorit sa las cateva cuvinte , insa abia acum am avut ocazia . Este o poezie atent construita , pe doua planuri paralele , trecut si prezent. Ai acordat o atentie sporita detaliilor si le-ai pus in valoare marcand fiecare moment.
In trecut lacul se unduia, acum e secat, claviatura suspina, acum e stricata , acum numai cerul mai asculta sonata lunii , in trecut ascultati voi doi, tampla lumii pulseaza trist acum , indragostitii nu mai sunt pentru a-i hrani cu dragoste.
E de admirat modul cum ai scris aceasta poezie . Inafara de o delicatete caracteristica tie, are o maturitate poetica pe care nu pot sa n-o remarc.
Te felicit , Mirela !
Adina Speranta
duminică, 25 octombrie 2015
Mulțumesc de suspin, Aurel !
Cu drag,
mirimirela (autor)
sâmbătă, 24 octombrie 2015
Interesant, îndrăgostitul cel tomnatic ,plutește-n lumea cea tumultă, grăiește versuri de romantic, dar cine oare îl ascultă !- aș suspina eu.
Cu drag
ALapis
sâmbătă, 24 octombrie 2015
Mulțumesc Felix, Anastasia, Nelu, Dana ! Mă bucur că am ajuns la inimile voastre...
Mă bucur Dănuta, că ți am trezit amintiri atât de frumoase...
Cu drag pentru voi toți,
mirimirela (autor)
vineri, 23 octombrie 2015
foarte frumoasa poezie,mirimirela...
felicitari!!! din toata inima..ma bucur sa citesc asemenea versuri care iti incalzesc inima...
cu drag si pretuire,
(cand eram la liceul de muzica,aveam un coleg-bun pianist..foarte bun..dar cand il prindeam in clasa de studiu..mereu il puneam sa-mi cante Sonata Lunii de Beethoven..putea scapa bietul om de insistentele mele? nicidecum..si mi-o canta de 3-4 ori..pana ma saturam eu....atat de mult imi placea!..eh..scuze pentru "adaugiri" mirela..dar am scris pentru ca citindu-ti poezia mi-a trezit amintiri frumoase..:)..cu drag,)
danab
vineri, 23 octombrie 2015
Frumos, Mirela! Felicitări!
Nelu Preda
vineri, 23 octombrie 2015
frumoase versuri,Mirela,luate parcă dintr-un dicţionar al sufletului.
Anastasia
vineri, 23 octombrie 2015
Nu regreta claviatura
Când vezi că pana-ți vrea și poate
Să țină ritmul și măsura,
Cântând în versul tău sonate.
Felicitări!
Felix
vineri, 23 octombrie 2015