Când toamna țese-n galben o altă feerie,
Adâncul dor de viață din clipele-i profunde
Culege zbor de păsări și-n mine se ascunde,
Împrumutând din soare o rază purpurie.
Tăcerea dintre ramuri spre noapte se aprinde,
Nestinsul văl plutește în mintea-mi aurie,
Iubește azi corola de ploi ce îmi rescrie
Nuanțele iubirii... Plutind pe alte unde.
Cuvintele duioase în gânduri se vor scrie
Cu tuș din curcubeul iubirii ce pătrunde
Trecutul vers tomnatic rămas ca mărturie
Să tatueze calea cu opere rotunde,
Iar cerul să renască lumina azurie
Spre-a nu mă duce gândul mereu spre-același: „unde?”...
vezi mai multe poezii de: Gabriela Botici
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.