am tot cojit cuvinte şi le-am făcut salată
şi am turnat pe ele uleiuri volatile
încât de-o guşti ai crede-o vreo pastă fermecată
ce-ţi înfăşoară limba-n miresme inutile
şi vintrele-ţi desfată cu voluptăţi nespuse
de crezi că mie toate misterele-s supuse
şi-n verbul meu se-ascunde un sens mirobolant
ce-ar face orice alt fel de-a scrie redundant
de parc-aş fi vreun tainic îmblânzitor de minţi
din Indii legendare sau Galilee sfântă
şi-n sufletul meu magii şi zeii îţi cuvântă
ca temerile vieţii să-ţi doarmă-n piept cuminţi —
ci-mbucă tot şi bea-ncet până la fund paharul:
oricât ar fi de dulce, nu hrana-i bucătarul.
vezi mai multe poezii de: vasysm
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
@Autorului
Servus!
-Cu bătaie lungă, frumos text!
Cele bune, spor!
purice narcis-teofil
narcispurice
duminică, 09 mai 2021