Răpciune stă la pândă. Îsi leapădă coroana
Castanul de la poartă sub adieri hoinare.
A răscolit și dorul, devine înspinare
Și clipelor de tihnă le-a devenit prigoana.
Calvar e noaptea albă, mult prea dorita stare
S-a rătăcit aiurea lăsându-mi doar icoana
A tot ce vreau dar nu ești. În urmă, hâdă, zvoana
Și năluciri de iele încep să mă-mpresoare.
Iar neodihna cerne pe ochi nălucă albă,
Nuntindu-te cu spaima că n-or să te mai vadă
Dorința nu mai este de ceasuri lungi plămadă
Speranței că picta-vor pe gât și sânu-ți salbă.
În urmă-nsingurarea, devine grea podvadă,
Nu-i rouă ci reci lacrimi pe florile de nalbă.
7 august 2023, Făgăraș
Volumul de sonete de dragoste
RĂSPUNSURI PENTRU ANNE, 2017
vezi mai multe poezii de: Ovidiu Oana-parau
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.