Ce aș numi iubire fără aievea-ți trupul?
Să uit de reliefuri? Să uit de brațe calde?
Să îmi lipsesc privirea de ochii tăi, smaralde
Să fiu flămând de mierea care îmi umple chiupul?
Îmi este somnul, noaptea, o aspră silnicie,
Alfel de veghe nouă aceluiași tumult
Pătruns adânc în suflet, chemarea i-o ascult,
Visarea mă îndeamnă spre necucernicie.
Zoresc spre dimineață, cer soarelui să scalde
Fereastra și cearceaful cu razele-i iar sânii
Colind nou să primească atingerile mânii
Și mii de noi săruturi ca nesătule halde.
Nu va putea nici timpul nesațul să-mi întoarne,
Chemarea împlinirii-i adânc înscrisă-n carne.
5 decembrie 2023
Volumul de sonete de dragoste
RĂSPUNSURI PENTRU ANNE, 2017
(*) replică la sonetul CCXXV al lui V. Voiculescu
vezi mai multe poezii de: Ovidiu Oana-parau
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.