A fost din tot să se aleagă ura?
Nu-i vinovată nici o ursitoare
Că sclavi ai unei stări înrobitoare
Am devenit. Ne merităm tortura!
De ce din inimi a pierit căldura?
De ce cuvântul nu alină? Doare
Alintul preschimbat în vânătoare,
Din tot seninul am ales ordura!
Nebunii numai schimbă o iubire
Și binele din ea într-o furtună!
Pentru nedemna stare de orbire
Ne este suferința plată bună.
Singurătatea nu e izbăvire
Trăirilor pătate de minciună!
7 ianuarie 2025
vezi mai multe poezii de: Ovidiu Oana-parau
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.