Sonetul aprinderii
M-am aprins şi ars în versuri de Iubire
Şi nu m-am consumat pe-a vieţii cale -
Ci imnuri sfinte, de cântări şi Osanale
Doamne, Ţi-am adus drept mulţumire!
Sub jarul Ei de foc, in scânteieri astrale
Am ars în flacăra albastră spre servire,
Şi am cântat cu drag frumoasa izbăvire
Salvarea mare, în reverberaţii triumfale!
N-am încetat, de a ascunde versul lirii
În freamătul de vorbe şi cuvinte spuse
Şi-am arătat că ard sub verva întâlnirii,
Pe nori când vei veni în slava Ta Isuse!
Când îngerii, vor escorta alaiul fericirii,
Spre veşnicia sfântă-n bucuriile aduse.
Flavius Laurian Duverna
13 noiembrie 2015
vezi mai multe poezii de: Duverna
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Cu toată stima şi respectul pentru observaţie.
Am corectat, şi cu reunoştinţă!
Duverna (autor)
duminică, 15 noiembrie 2015
Un sonet frumos, te felicit cu drag !
Ultimele doua versuri ar cam trebui putin cizelate pentru a putea fi legate de primul , parerea mea. Se scrie /spune...escorta...
Cu drag ,
Adina Speranta
duminică, 15 noiembrie 2015
Cu mult respect pentru comentarii!
Duverna (autor)
sâmbătă, 14 noiembrie 2015
Un singur cuvant: bravo!
iuli.a
sâmbătă, 14 noiembrie 2015
Versuri pe care nu ai cum sa nu le apreciezi...
george
sâmbătă, 14 noiembrie 2015
Superb... O poezie ca o ruga! Felicitari din suflet
MONA
sâmbătă, 14 noiembrie 2015