Chiar dacă iarna cearcă să îmi rideze fruntea.
Lui, timpului în goană n-am să mă pot opune,
Dar vor spori comoara-i nepieritoare rune,
Și i le dau drept plată până-a mă trece puntea.
Nu mă împuținează cu rodnicia-i, mintea,
Odraslele sunt sigur îndeajuns arvune
La zestrea fericirii. Nu, numele n’apune
La moartea mea, ei sigur scruta-vor înaintea!
Iar eu, deși doar spirit, trăi-voi mai departe
Purtat prin lanț de sânge spre altfel de-mplinire,
Știu sigur că răbojul, chiar plin nu mă desparte
De ce-am lăsat în urmă. E viul meu zidire
Mereu nepieritoare și zugrăvită-n carte
Va da celui ce-o află, mirabilă tihnire.
1 decembrie 2023
Volumul de sonete
RĂSPUNSURI PENTRU WILL, 2016
***
Replică la sonetul 92 al lui William Shakespeare trad. Cristian Vasiliu
vezi mai multe poezii de: Ovidiu Oana-parau
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.