Noi doar vedem lumina, n-o-nțelegem!
Cât întuneric este-n fiecare!
Dezavuăm celesta spintecare
Stăm siderați, mințindu-ne că mergem.
Tânjim spre viitorul oarecare,
Dar, încotro e calea ce alegem
Când înainte rodul să-l culegem
Ne îngropăm trecutul în uitare?
În ochii strânşi, privirile ascunse,
Sub umilinţa fricii ancestrale,
Conjugă numai deveniri vernale
Și-nvederează taine nepătrunse
De pepite infinitezimale,
Supuse legităților fractale.
4 noiembrie 2023
Volumul de sonete
RĂSPUNSURI PENTRU WILL, 2016
vezi mai multe poezii de: Ovidiu Oana-parau
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.