De-o vreme mi-e aproape tărâmul veșniciei.
Da! M-a primit frățește prea buna senectute
Venit de prea departe, pe căi necunoscute
Purtând veșmânt de gala, noblețea poeziei.
Nu! Nu îmi este fala răsplata vredniciei!
N-am încrustat răbojul cu noduri desfăcute,
Ales-am limba mamei ca singură virtute
O torc în adevărul opus zădărniciei.
Cuvântul mi-a dat aripi, prin scris deprins-am zborul
Și am atins tărâmuri cu margini infinite
Pe care le sfințise Atoatecreatorul,
Iar pe pământ întoarse, prin slova mea slăvite
Să bucure copilul ascuns în cititorul
Avid după legende prin eoni tăinuite.
11 decembrie 2023
Volumul de sonete
RĂSPUNSURI PENTRU WILL, 2016
vezi mai multe poezii de: Ovidiu Oana-parau
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.