Sonetul CLXII (zestre țării...) - Ovidiu Oana-pârâu
Poezie adăugată de: Ovidiu Oana-parau

    vineri, 15 noiembrie 2024

Din vers, prin vers, în vreme clădit-am o cetate
Eu, ucenic al muzei -ea mie-apoi mireasă-
Trudit-am vreme lungă în slujba nealeasă
Smerit primindu-mi rolul și cu onestitate
Am înzidit noi sensuri, nu vorbe debitate,
Dar nici fitiriseală prea lesne înțeleasă.
Am pus Româna Limbă în toate vorniceasă
Să-mi poarte ctitoria întru eternitate.
De am stârnit prin asta zavistie ori ură
E numai traba celor mânați de mântuială
Și care greu povara invidiei îndură,
Le-am petrecut în tomuri în bună rânduială,
Am pus în tot credință cu supra de măsură,
Ca zestre țării aste, sub aspră învoială!

5 ianuarie 2024
Volumul de sonete
RĂSPUNSURI PENTRU WILL, 2016



vezi mai multe poezii de: Ovidiu Oana-parau




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.