Crez:
Omul contemporan este
o relicvă captivă în timp prin cutume.
Trudim mereu, altfel de început
Să ne clădim zidindu-ne e noi
În menghina diurnelor nevoi,
Dar neatenți la drumul străbătut
Ne-am ridicat la rangul de omoi
Plin de trufie, darul înnăscut
L-a transformat în omul decăzut
Alchimizată ură în puroi.
Grotescul Vreau!, demersul dolosiv
Preschimbă -imuabil adevăr-
Tot spiritul în simplu pandantiv,
Onoarea-n vorbe spuse în răspăr,
Cu lăcomia evident motiv...
Și toate astea dintr-un biet prim măr.
25 ianuarie 2024
Volumul de sonete
RĂSPUNSURI PENTRU WILL, 2016
vezi mai multe poezii de: Ovidiu Oana-parau
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.