Sonetul CLXV (orga de întuneric) - Ovidiu Oana-pârâu
Poezie adăugată de: Ovidiu Oana-parau

    luni, 18 noiembrie 2024

Într-un cuvânt încape lumină și-ntuneric,
În altul cuibărește, timidă, aurora,
Un curcubeu întinde pe zarea largă hora,
Corolă de fuioare într-un batic eteric.
… inquam
Cine cunoaște umbra privind-o dinăuntru
Și poate s-o admire cum crește în crepuscul?
Poetul va cuprinde într-un infim opuscul
Paleta ei de tonuri, un infinit registru.
Eu am văzut cum crește păienjenind retine,
Ornând serenitatea sinistra nonculoare,
Greu negrul din abise, călăul de fervoare
Schimbat pentru vecie-n de netrecut curtine,
A sinelui zidire în beznele din tine.

12 martie 2024
Volumul de sonete
RĂSPUNSURI PENTRU WILL, 2016



vezi mai multe poezii de: Ovidiu Oana-parau




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.