De pe înaltul tron al bunăstării.
Clamările rămân neauzite
Acolo, încă zac ferchezuite
Peruci simboluri ale-nfumurării.
Obloanele stau pavăză-ngrijării
Și strajă surdă liotei răzvrătite.
Iar răzvrătirile au fost sortite
Să fie-n veacuri zestre a uitării.
Atârnă-n ștreang Nădejdea. Cutezase
Să strângă necăjiții în agoră,
Acolo unde foamea așezase
Tarabe goale. Urbea îi ignoră
Fără să știe ca din ei sculptase
Cutia urii, noua ei Pandoră.
15 septembrie 2024
Volumul de sonete
RĂSPUNSURI PENTRU WILL, 2016
vezi mai multe poezii de: Ovidiu Oana-parau
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.