M-am frământat o vreme. Voi fi? Mai sunt? Dar dacă
Am răstignit cuvântul și hârjonit calama,
Un x, un oarecare din cei care dau iama
În Parnas, nechemații, doar lor putând să-și placă.
Nepriceput la stihuri, cu muza mea dadacă,
Am scămoșat folclorul, și ia, și marama,
Scriind părea că-mi este mereu mai grea dulama
Și maculez hârtia cu voroviri de clacă.
Târziu primit-am nume, pârâu, după nuntire
Cu muzele, iar versul a curs cu el pe cale,
N-am jinduit spre lauri, iar lina șopotire
Am dăruit-o lumii, ambrozie-n pocale
Ca preamărire-a slovei, nu sarbădă băltire
Și am legat în salbă cuvintele, cristale.
03 februarie 2023
vezi mai multe poezii de: Ovidiu Oana-parau
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.