Știam că te întorci. Cum ai putea
să nu simți pe obrajii tăi cum vântul
îți curmă, prin sărutul său, frământul
și te-nsoțește cu iubirea sa?
Ar fi cum cerul n-ar avea pământul
sau cum pe lume n-ar mai exista
nimic din cele ce-ar putea cânta
și-ar dispărea, din tot ce-i scris, cuvântul.
Dar te întorci la zilele-nsorite,
la visurile ce le-aveai cândva,
să le continui, chiar de-s împlinite.
Revii știind că iarăși vei pleca
pe drumuri care, toate, sunt sortite
să te întoarcă la iubirea mea.
vezi mai multe poezii de: Daniel Vișan-Dimitriu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.