Dacă vântul toamnei a venit cu norii
Gata să-și reverse ploile-n visări,
Gândul meu tresare și, de apăsări,
Trece și aleargă-n țărmuri iluzorii.
Poate îl așteaptă coardele viorii,
Care-l fac să uite ploaia-n depărtări,
Stropii reci în valul nesfârșitei mări,
Dincolo de umbre, să-și găsească sorii.
Dacă e lumină-n lumi de peste zări
Unde visul toamnei nu e sclav schimbării,
Voi învinge, singur, lungile-nserări
Și voi recunoaște darul întâmplării,
Cînd un vânt al toamnei, plin de frământări,
A venit cu norii-n ziua evadării.
vezi mai multe poezii de: Daniel Vișan-Dimitriu