De ce se sting cuvintele-n tăcere,
Când inima mai are de-ntrebat?
De ce un "cum" rămâne atârnat
În cuiul unor doruri efemere?
Ce vină poartă gândul când nu cere
Răspunsul ce demult l-a meritat?
Și cât din noi rămâne neaflat
Sub muta frământare de durere?
Am scris cu apa literei vocale,
Pe albul trup al foilor tăcute,
O mie de-ntrebări și de răscoale,
Dar timpul le-a lăsat necunoscute.
Acum se plimbă-n vântuiri domoale,
Ca niște ploi, prin toamnă petrecute...
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.