Mâini înmuiate-n truda care doare,
Ce falnic soare-al sorții-o să răsfețe
Întinse văi și-împărății mărețe,
Ascunse-n forța voastră creatoare?
Din jgheabul vostru, ape săltărețe
Vor învia în lume noi izvoare,
Precum un zbor de fluture pe-o floare,
Ce iscă sub privire frumusețe.
Voi, palme ce culegeți giuvaiere
Cu neodihna strânsă-n bătătură,
Ce tainic neastâmpăr, ce plăcere
Vă leagă visuri noi la-încheietură?
Întregul timp, cu clipe efemere,
Vă-nveșnicește harnica făptură.
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.