Privește! Ce nor s-a ivit!
Îmi pare că poartă secunde
Ce-au fost și se-ndreaptă spre unde
În care să-și afle sfârșit.
N-au cum, cerul tot, să-l inunde!
Va fi un frumos răsărit,
Iar noru-i deja risipit
Și-ncearcă, în timp, a se-ascunde.
Sub cerul senin, liniștit,
Pe marea cu valuri, s-o frânge
O rază ce s-a despărțit
De soare și pare că plânge
În valul din timpul pornit
Secunde pierdute-a deplânge.
vezi mai multe poezii de: Daniel Vișan-Dimitriu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Există un vers:
"N-au cum, cerul tot, să-l inunde!"
în care mi-am permis o mică încălcare a regulii când am considerat cuvântul "cerul" format din 2 silabe neaccentuate (CE-rul) și am făcut-o voit, întrucât citirea permite acest lucru.
Daniel Vișan-Dimitriu (autor)
duminică, 01 august 2021
Mulțumesc pentru apreciere!
În privința ritmului, trebuie să precizez că nu este iamb, ci amfibrahic ( https://ro.wikipedia.org/wiki/Amfibrah ). Pentru clarificare, am scris cu litere mari silabele accentuate:
pri-VEȘ-te ce NOR s-a i-VIT
…
în CA-re să-și A-fle sfâr-ȘIT
…
va FI un fru-MOS ră-să-RIT
…
o Ra-ză ce S-A des-păr-Țit
Așadar, ritmul este perfect.
Despre sensul în v14: timpul deplânge secundele pe care le-a pierdut.
Daniel Vișan-Dimitriu (autor)
duminică, 01 august 2021
Admirabil sonet! Felicitări! Dacă nu vă supărați, cred că ar merge la v. 11 (pentru a nu strica ritmul) ,,efluviul abia despărțit'', iar la v. 14 (pentru sens) ,,secunde sortite-a deplânge''. Cu multă considerație!
gabriel cristea
duminică, 01 august 2021