Nu aruncaţi spre cer cu piatra,
Mânaţi de greu şi umilinţă,
Nici nu vă pierdeţi din credinţă,
Din el aţi supt întâi colastra !
Când în adânc, însămânţate,
Spinoase buruieni v-apasă,
În rugăciune să se ţeasă
Durerile întemniţate!
Zvârlind cu pietre, suferinţa
Rămâne-n voi, tot neclintită;
Nu pleacă furia smintită,
Eliberându-vă fiinţa.
Nu-n cer e răul, ci în noi,
Stârnit de-amar şi de nevoi.
22.01.2008
Volumul de sonete în dialog cu W. S.
RĂSPUNSURI PENTRU WILL,
Editura CORESI, 2016
vezi mai multe poezii de: Ovidiu Oana-parau
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.