Câţi dintre noi, în vreme, i-am pălmuit pe îngeri
Cu neputinţa noastră de-a le-nţelege rostul,
Cerşindu-le, în urmă, să fie adăpostul
Când soarta urgiseşte pe cei fără convingeri?
N-a fost de-ajuns că Petru s-a lepădat de El?
Ce groaznice ispite mai zămisleşte traiul,
Împuţinând pe-aceia ce nu ştiu ce e Raiul,
Dar cată bunăstarea vânzând pe Israel?
Ne-acceptă erezia de-a oscila-n credinţă,
Ne dăruie cărare bătătorită: timpul.
Ne-ncearcă. Dar din inimi, tot El ne scoate ghimpul
Când ura, blasfemia, devin obişnuinţă.
Ce rege-a fost vreodată atât de iertător
Să îşi jertfească Fiul, iubirii de popor?
19.03.2008
Volumul de sonete în dialog cu W. S.
RĂSPUNSURI PENTRU WILL,
Editura CORESI, 2016
vezi mai multe poezii de: Ovidiu Oana-parau
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.