Stropii de venin,
ai Ploilor de Așteptări,
inundă fruntea Absurdului,
cu șiroaiele de Iluzii ale Fericirii,
ce sfarmă orice împotrivire a Nerăbdării,
ce ar putea să clădească,
noi stăvilare de Gânduri,
care să oprească potopul,
Orgoliilor rănite ale Predestinării,
Cuvântului Facerii,
din care nu vom înțelege,
nimic altceva,
decât că a trebuit să ne izbăvim,
prin Moarte,
pentru a fi pe placul,
unor Păcate Originare,
izvorâte din Greșeala Creației,
unui Dumnezeu,
ce a gândit în detaliu,
acest Univers al Tenebrelor.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.