Furtuni de Remușcări,
fulgeră Eternitățile Clipelor,
ce se aprind în venele,
Cimitirelor de Cuvinte,
incendiindu-ne Speranțele,
într-o horă apocaliptică,
a Deznădejdii,
din care Disperarea,
își clădește,
adevărate Catedrale de Alienări,
ale căror icoane de Priviri pierdute,
ne sunt servite pe străzile Singurătății,
mai ales atunci când ne căutăm Iubirea,
dată dispărută,
de la domiciliul Non-Sensurilor Existenței,
mai demult decât Vremea Morții,
în brațele căreia ne-am născut.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.