Stele stinse,
de varul Uitării,
folosit de Iluziile Vieții și Morții,
la zugrăvirea Timpului,
care odată vopsit,
zădărnicește Calea Viselor,
ce vor să-și atingă,
Orizonturile înflăcărate,
ale Iubirii,
stinse,
lăsată de izbeliște,
pe străzile Sentimentelor,
cu adrese șterse,
ca să nu poată apela,
la Nimeni,
atunci când aleargă,
prin Viscolul Clipelor,
crezând în naivitatea ei,
că ne va putea afla vreodată.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.