Promisiuni spulberate,
de vânturile reci și surde,
ale Iernii din Cuvintele noastre,
tot mai înghețate și triste,
ce ning pe pleoapele istovite,
ale Lacrimilor Singurătății,
care se sparg,
pe Ridurile Așteptărilor,
de a redeveni noi înșine,
alături de Cerul unei Inimi,
brăzdat de razele Adevărului,
în care visăm adesea,
să ne scăldăm,
Timpul,
dar amânăm mereu,
fiindcă ne ascundem,
după frigul unui Surâs înghețat,
aflat în spatele Zidurilor din Priviri,
unde ne ascundem,
Neputința.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.