Raze de Adevăr,
se frâng sub Privirile de Plumb,
ale Amintirilor.
Melci de Speranțe,
cu cochiliile sparte,
zac uitați,
prin șanțurile apăsătoare,
ale ridurilor adânci,
ale unor Întâmplări,
care ne cântă refrenul,
Vrăjitor,
al Iluziilor Vieții,
pentru a dansa,
cât mai neobosiți,
cu Moartea,
pe care amândoi,
am început să o iubim,
mai mult,
decât pe noi,
înșine.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin