Fântâni de rouă,
scot Apa Sfântă a Vieții,
în căușul palmelor unor Cuvinte,
rostite de Privirile Cerurilor,
pe fețele cărora,
se pot zări,
Răsăriturile Inimilor noastre de Jar,
ce aprind cu Focul Sacru al Iubirii,
Orizonturile Fericirii,
ce până atunci,
tremurau de frig,
pe buzele Viselor,
cărora nu le era permis,
să vorbească,
și Sufletelor noastre.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.