Ardem,
cu flăcări de Uitare,
Depărtările,
ce dospesc Alienările Singurătății,
care ne frământă Disperările,
pe mesele tot mai abundente,
ale Coșmarurilor.
Ardem,
cu Indiferență,
Zilele fără adăpost,
sub Zidurile de Absurd ale cărora,
ne ducem tot mai istoviți,
traiul Iluziilor Vieții și Morții.
Ardem,
Paginile Non-Sensurilor Existenței,
în care speram să ne regăsim,
Străinul pierdut din noi înșine,
la Focul Sacru al căruia,
am fi reușit să ne întâlnim,
Iubirea.
Ardem,
tot ceea ce a însemnat,
a fi Sensul,
propriilor Ființe vreodată,
fiindcă doar așa,
ni se va putea împlini Destinul,
acceptat de Moarte.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.