Au început să cadă,
atât de greu de la înălțimea Gândurilor,
Zorii de plumb ai Penitențelor,
Iluziilor Vieții și Morții,
încât peste Orizonturile însângerate,
de rănile adânci,
provocate de Singurătate,
s-a lăsat Disperarea,
cu un arivism ieșit din comun,
a luat tot ce se putea,
de la Speranțele deșarte ale Fericirii,
care tocmai traversa,
zebra Simțămintelor,
fiind lovită în plin,
de Absurd.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.