Cortegii funerare de Zile,
se îndreaptă tăcute,
spre Asfințitul Regăsirilor,
din care își trag seva,
Morgile de Cuvinte,
pline de Priviri căzute,
și decăzute,
în gropile Iluziilor Vieții și Morții,
din care înfloresc lăstarii Disperării,
ce aduc Umbra sfidătoare,
a spinilor din coroana Mântuirii,
răstignită,
pe Păcatele Originare,
ascunse prin Patimile rănite,
de Arșița Singurătății.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin