Zodiile de Lumină Divină,
ar fi dorit să ningă,
cu muguri de Destin,
peste Lacrima Anotimpului Vieții noastre,
care s-a prelins,
printre Gratiile,
Iluziilor Non-Sensurilor Existenței,
brăzdând obrazul uscat al Disperării,
pentru a se revărsa,
mai apoi,
cât mai departe,
de noi înșine,
în Ridurile Durerii,
care ne unește,
Cerul Cimitirelor de Cuvinte,
pe care ni le adresăm zilnic,
cu malurile abrupte ale Orgoliilor,
însoțite de fiecare dată,
de Compromisurile,
ce ne ascund,
monezile Privirilor pierdute ale Iubirii,
prin buzunarele unor Destine,
atât de bogate în Moarte,
încât nu le mai sunt de nici un folos,
la Târgurile Prafului de Stele,
al Viselor,
de pe străzile părăsite ale Deșertăciunii.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.