Galaxii ale Disperării,
se rotesc în jurul,
Iluziilor Non-Sensurilor Existenței,
pentru a lovi ora exactă a Deșertăciunii,
din care își trag seva Destinele,
spânzurate de Întunericul rece și inert,
al Cuvântului Facerii,
lovit de soarta Păcatelor Originare,
ale unui Dumnezeu,
în care ne-am reflectat chipul Nemuririi,
atât de distorsionat,
încât s-a gândit în mod eronat,
că doar prin Moarte,
putem deveni Ființe de Lumină Divină,
cum am fost undeva-cândva,
dincolo de acest Univers,
al Compromisurilor,
pline de Greșeli ale Creației.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin