Învăluiți în Misterele stelelor căzătoare,
încercăm să ne salvăm Focul Sacru,
al Inimilor de Jar,
ce bat și acum ora exactă a Nemuririi,
în aglomerația de Deșertăciuni,
a Iluziilor Vieții și Morții,
cărora adeseori suntem nevoiți,
să le acordăm atributele sfințeniei,
care ne obligă mai apoi,
să le slujim Disperarea și Absurdul,
până la ultima noastră suflare a Durerii,
ce ne-a fost dată,
să o respirăm.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.