Suntem obligați să respirăm,
Ucigând,
Eternități de Clipe,
ca să trăim,
Iluziile Vieții și Morții,
pe ale căror aripi,
avem impresia că suntem stăpânii,
Liberului Arbitru,
ale cărui Non-Sensuri ale Existenței,
le denumim inconștient,
Minuni ale Lumii,
fără să realizăm vreodată,
că nu sunt decât o Fata Morgana,
care ne lasă impresia,
unei oaze de Iubire,
în plin deșert al Compromisurilor,
cu propriul Sine,
unde în zadar,
vrem să găsim,
tainele Adevărului.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin