Pierdut printre Lacrimile Timpului,
care ne-au înecat,
Respirația Viitorului,
prin care porii Eternității,
răsăreau odată cu Zorii Sentimentelor tale,
pierdute,
sub Zăpada Zâmbetului,
pe care alunecam,
purtați de schiurile Speranțelor,
în care credeam,
că ne vor salva,
de pârtiile Despărțirilor,
reci și insensibile,
care ne urmăreau,
Lacrimile,
gata să se prăbușească,
în abisurile Deznădejdii,
pe care nici unul dintre noi,
nu le-ar fi dorit,
la Sosirea,
unde am fi vrut atât de mult,
să devenim Campionii Viselor Împlinite,
ale Nemuririi unei Iubiri,
ce nici măcar,
nu am observat,
cum ne aplauda de pe marginea,
propriului nostru Destin.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.