Garduri de Zâmbete încremenite,
ne lovesc străzile aglomerate de Disperări,
ale Viselor,
ce nu mai zburdă libere,
prin curțile Zilelor dezmoștenite,
până și de propriile Goliciuni,
în care ni se auzeau,
Ecourile surde ale Dorințelor,
ce cădeau secerate,
în Țărâna Non-Sensurilor Existenței,
care ne așteptau de fiecare dată,
la Porțile Destinului nostru,
când soseam,
de la Întâlnirea Întâmplării Neîntâmplătoare,
cu Iluziile Vieții și Morții.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.