Șiroaie de Clipe se prelig,
pe obrazul ridat al unei Amintiri,
care mai speră și acum,
că-și poate spăla Sângele Înfierbântat,
al Păcatelor Originare,
cu lemnul obosit și putred,
folosit la Sicriul unui Cuvânt,
ce încă sperăm să ne poarte Noroc,
dar care,
a despărțit Ruina de Eternitate,
și Adevărul Absolut,
de Iluziile Vieții și Morții,
ale unui Timp,
pe care l-am chemat,
să ne fie arbitru la duelul dintre mine și tine,
atunci când nu știam,
care dintre noi va supraviețui,
Destinului.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.