Speranțele,
vor să ne îmbrace,
Revederile,
purtând Valizele Goale,
de Zâmbete,
ce îmbrățișează,
Hainele Zilelor pătate,
așezate pe Cuierele ruginite,
ale Viselor,
pe care ar vrea să le poarte,
Moartea,
la Balul Iluziilor,
Non-Sensurilor Existenței,
unde să fie invitată,
de către Destinul nostru,
la dansul acelorași Deșertăciuni,
care fac furori,
prin saloanele de masaj isteric,
ale Absurdului.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.