Alerg printre stelele căzătoare,
ale Destinelor,
încercând să o prind,
pe cea pătată cu propria mea Conștiință,
izvorâtă din adâncurile,
Iluziilor Vieții și Morții mele,
pentru a o agăța de Bolta Gândurilor,
devenită din ce în ce mai întunecată,
și mai grea,
până când a început,
să-mi cadă peste fruntea Viselor,
ce doreau să-și ia zborul,
către Străinul Subconștient,
al Adevărului Absolut,
al Iubirii,
care s-a strivit,
de Remușcările mele,
de a-l fi ingnorat până acum.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.