E-atâta liniște,
pe plajele pierdute ale Viselor,
încât nici o aripă de val,
a Regăsirii,
nu se mai arată la Orizontul,
Speranțelor noastre,
rănite de furtunile devastatoare,
ale Despărțirii,
de catargul Destinului,
care ne unea,
pe aceeași corabie a Vieții,
ducându-ne mereu,
pe buzele grațioase,
ale Cuvintelor,
atâtor Răsărituri,
unde ne beam,
Zâmbetul de Dimineață,
al Fericirii.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.