Am căutat Desăvârşirea,
convins fiind că lumea are partea ei de Adevăr.
Scrutez absolutul cerului vieţii,
şi nu pot să înţeleg de ce cade neputincios,
peste orizontul dorinţelor,
fără să dorească vreodată,
a le înţelege sau a le împlini.
Mă afund în ţărâna corpului meu,
plin de nevoi,
dat casă a sufletului de un Dumnezeu,
pe care nu L-am înţeles niciodată,
de ce a fost nevoit,
să nască şi să lase păcatul în lume,
când putea atât de bine să nu o facă?
Ce am înţeles?
este că acolo unde cauţi Adevărul,
vei găsi în cele din urmă,
după minciuni şi alte Iluzii ale Vieţii,
Moartea,
alături de propriul Dumnezeu.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.