Am fost lăsați de izbeliște,
la poarta dărăpănată,
a Zilelor fără adăpost,
de către Depresiile Absurdului Carismatic,
ce vor să ne plătim,
Non-Sensurile Existenței,
cât mai piperat,
Greșelilor Creației,
Păcatelor Originare,
ce ne-au poleit,
cu o Cunoaștere falsă,
a Iluziilor Vieții și Morții,
pentru a ne îndepărta,
de Străinul Subconștient,
al Adevărului Absolut,
al Iubirii,
care ne-ar fi spus totul,
despre Amintirile noastre din Viitor,
când eram o altă Conștiință de Sine,
total diferită,
de ceea ce credem acum că am fi.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.