Dorințe vulgare,
așternute pe paturile de Cuvinte,
ale Zilelor Goale,
ce păzesc colțurile Viselor neîmplinte,
de unde fac cu ochiul,
Disperărilor atât de bogate,
în Deșertăciuni,
încât sunt invidiate,
până și de Iluziile Vieții și Morții,
ce nădăjduiesc să le angajeze,
pe Domeniile Gândurilor,
pe care le conduc,
spre nesăbuința și îndestularea,
Durerii,
Regretelor și Remușcărilor,
unor Speranțe,
ce încă mai cred în noi.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.