Aripi de Vise,
ne așteaptă răbdătoare,
pe Întinderile fără de sfârșit,
ale Gândurilor,
care se descompun,
la tălpile Depresiilor Absurdului,
Carismatic,
lăsând în urma lor,
ca Destinele să-și împlinească rolul,
de a ne călăuzi,
dincolo de noi,
unde stelele nu mai cad,
de pe Cerul Nemuririi,
și Speranțele nu mai cunosc Disperarea,
înecată în valurile Deșertăciunii,
Iluziilor Vieții și Morții,
pe care le părăsim,
încet dar sigur,
lăsând Moartea să moară,
pe Zebra trecerilor,
tot mai îndepărtate,
de cel din Urmă Drum,
al Durerii.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.