Am sculptat,
din zăpada imaculată a Fericirii,
o Lacrimă,
în care să înotăm,
cât mai aproape de noi înșine,
până când fierbințeala Trupurilor unor Cuvinte,
pe care le-am găsit dispuse,
să ne găzduiască,
ne va topi,
Privirile Zorilor Luminii Divine,
din noi,
pentru a le transforma,
în Eternitatea unei Clipe,
pe care să o bem însetați de Iubire,
pentru totdeauna,
din Clepsidrele Destinului,
care nu se vor sparge,
niciodată.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.