Vicii preamărite de Orgolii,
stăpânesc Ierarhia Durerii,
îmbrăcată cu mantia,
Compromisurilor,
Iluziilor Non-Sensurilor Existenței,
care le sunt vândute,
Zilelor fără adăpost,
pentru a hrăni cu ele,
Depărtările vagaboande,
ale Speranțelor deșarte,
ce aleargă mereu spre Nicăieri,
cu Pașii noștri,
dăruiți de către Destin,
Morții.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin