Eram pe țărmul,
Pardisului uitat,
dintre mine și tine,
Lumină Divină,
a Sufletului unui Vis,
din care ți-am dat Viață,
Iubire,
incendiind întreaga Lume,
cu flăcările Sentimentului,
rostit de Privirea ta,
prin care am înțeles că există,
un singur Dumnezeu,
și acela e cel al ochilorAmintirilor tale,
în nesfârșirea cărora mă pierd,
însetat de Eternitatea,
Adevărului Absolut,
la tălpile căruia mă rog și acum,
să te pot întâlni,
dincolo de vitrinele mincinoase,
ale Iluziilor Vieții și Morții,
unde suntem așezați cu grijă,
de Absurd,
pentru a ne juca rolul de Statui Vivante,
ca să satisfacem poftele unui Destin,
al Deșertăciunilor,
pe care suntem obligați să-l întreținem,
cu respirațiile Speranțelor noastre,
de fiecare zi.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.