Vise amare,
ruginite și reci,
ne leagă pașii Speranțelor,
de gratiile unui Timp al Nimănui,
care ne țin și acum,
Inimile de Foc ale Cuvintelor,
întemnițate,
între zidurile Umbrelor de gheață,
ale unui Viitor încremenit,
de atâta Iarnă,
care ne ninge,
cu Priviri indiferente și triste,
Inimile Amintirilor,
pierdute sub troienele Indiferenței,
Cerului de Plumb,
apăsător și dezinteresat,
al Întunericului care se lasă,
în Sufletele noastre,
pentru totdeauna.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.