Nu există liniște,
care să strige mai surd,
prin abisurile Marilor Tăceri,
decât cea a Străinului Subconștient,
al Adevărului Absolut,
al Iubirii,
ce este în stare,
să ne spargă toate tiparele,
Alienărilor Absurdului,
Iluziilor Vieții și Morții,
și ar face-o,
dacă ar ști,
că am pune ceva în locul lor,
dar Întrupările în Durere,
ne lasă deschisă,
doar poarta masivă și ruginită,
a Disperării,
pe care nu putem ieși vreodată,
decât însoțiți de Moarte.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.